ROTUNJITÓR, rotunjitoare, s. n. Unealtă care servește la fasonarea, îndepărtarea sau netezirea pieselor cu secțiune circulară. – Rotunji + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
rotunjitór s. n., pl. rotunjitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROTUNJITÓR ~oáre n. Unealtă pentru fasonarea sau pentru netezirea pieselor de formă rotundă. /rotund + suf. ~ior
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROTUNJITÓR (‹ rotunji) s. n. Unealtă compusă dintr-o matriță cu fața de lucru concavă și dintr-un ciocan rotunjitor (care este lovit cu barosul), folosit la fasonarea manuală a pieselor cu secțiune circulară.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink