ROURÍCĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ică (după roura).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ROURÍCĂ s. (BOT.; Glyceria fluitans) (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rourícă s. f. (sil. ro-u-), g.-d. art. rourélei; pl. rouréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ROURÍCĂ ~éle f. Plantă erbacee acvatică cu tulpina orizontală, lemnoasă, cu frunze late, cu inflorescență spiciformă și cu fructe dulci, comestibile; plutitoare. /rouă + suf. ~ică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ROURÍCĂ (< rouă) s. f. Plantă erbacee perenă din familia poancee, înaltă de c. 1 m, cu inflorescența panicul unilateral, îngust și cu fructe cariopse dulci, comestibile (Glyceria fluitans). Crește prin stufărișuri, pe lângă izvoare și pâraie. Alte c. 40 de specii înrudite sunt răspândite, mai ales, în zona temperată a emisferei nordice.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink