RUGĂTÓR, -OÁRE, rugători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu stăruință, care exprimă o rugăminte, care se roagă. – Ruga + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUGĂTÓR adj. v. implorator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUGĂTÓR s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rugătór adj. m., pl. rugătóri; f. sg. și pl. rugătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RUGĂTÓR1 adv. Cu rugăminte. A privi ~. /a ruga + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care exprimă rugăminte; implorator. Ton ~. /a ruga + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink