Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: rupt (adjectiv) , ruptă   
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦ Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare. – V. rupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUPT1 s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În loc.) În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUPT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival v. A RUPE și A SE RUPE. ◊ ~ de oboseală foarte ostenit. ~ de foame foarte flămând. Râde ~tul de cârpit se spune despre cel care își bate joc de defectele altuia, iar pe ale sale nu le vede. 2) Care este îndepărtat, înstrăinat. ~ de viață. /v. a rupe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RUPT1 s.n. ~ 2. (În loc.) (Nici) În ruptul capului = ~ . Cu ruptul sau cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ . Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci. Muncește pe rupte. [Forme gramaticale: ~ , ruptelea]
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUPT2, -Ă, rupți, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. ~ , găurit (prin întrebuințare). ♦ Cu carnea trupului sfâșiată; rănit. ♦ Fig. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. de, arătând cauza) Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, ~ Lanț rupt.Expr. (Reg.) Rupt-ales = precizat, accentuat. Iar eu vă zic rupt-ales Că așa fără nici o rânduială Nu putem nici până dimineață Rămânea. ~ 3. ~; smuls, v. cules. Floare ruptă.Expr. Bucățică ruptă = v. bucățică. 4. ~ , îndepărtat; care a pierdut legătura cu....
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane | Permalink
RUPT adj. 1. v. frânt. 2. v. plesnit. 3. v. zdrențuit. 4. v. sfâșiat. 5. v. zdrențăros. 6. sfâșiat, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 7. v. zdrențăros. 8. v. uzat. 9. (MED.) fracturat, frânt. (Os ~; mână ~.) 10. v. extenuat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUPT adj. v. intermitent, întrerupt, întretăiat, ritmic, sacadat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RÚPTĂ s. (IST.) (înv.) ruptoare. (~ stabilită între contribuabili și vistierie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RUPT1 s. n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
RÚPTĂ s. f. v. rupt (II.); ♦ Impozit care consta dintr-o sumă fixă, cu caracter individual și plătibilă în patru rate anuale, care s-a introdus pentru prima dată în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea. (din rupe)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
rupt s. n. (pl. rupte în loc. pe ~)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rúptă s. f., g.-d. art. rúptei; pl. rúpte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)