RUTÍL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RUTÍL s.n. Bioxid natural de titan. [< fr. rutile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
RUTÍL s. n. bioxid natural de titan. (< fr. rutile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
rutíl s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink