RÂCÂITÚRĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RÂCÂITÚRĂ s. v. scurmare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
râcâitúră s. f. (sil. -câ-i-), g.-d. art. râcâitúrii; pl. râcâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink