RĂGĂLÍE, răgălii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de rădăcini noduroase de plante sau de arbori pe malul apelor curgătoare, care servește ca ascunzătoare pentru pești; p. gener. îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apă și oprite la cotitura unei ape curgătoare, formând un fel de stăvilar. ♦ Rădăcină ieșită din pământ a unui copac doborât de vânt. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂGĂLÍE s. (reg.) răgățână, (Olt.) radină. (~ formată pe malul unui râu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂGĂLÍE s. v. pir.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răgălíe s. f., art. răgălía, g.-d. art. răgălíei; pl. răgălíi, art. răgălíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂGĂLÍ/E ~i f. 1) Desiș de rădăcini, ieșite la malul apelor curgătoare. 2) Ingrămădire de vreascuri, de lemne etc., aduse de ape. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink