Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂSPICÁ, răspíc, vb. I. Tranz. (Înv.) 1. (Rar) A străbate, a despica. ♦ Fig. A analiza. 2. A rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede. ♦ A explica cu claritate. – Răs- + [des]pica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂSPICÁ vb. v. clarifica, defini, descurca, desface, desluși, despături, determina, dezdoi, elucida, explica, lămuri, limpezi, preciza, stabili.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răspicá (răspíc, răspicát), vb. – 1. (Înv.) A crăpa, a despica. – 2. A separa, a pronunța deslușit, a silabisi. De la despica cu schimb de pref. (Pușcariu 524; Tiktin). După părerea puțin sigură a lui Tiktin, sensul 2 ar fi un împrumut făcut din it. spiccare. – Der. răspicat, adv. (clar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
răspicá vb., ind. prez. 1 sg. răspíc, 3 sg. și pl. răspícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A RĂSPICÁ răspíc tranz. înv. 1) A rosti deslușit, clar. 2) (un spațiu) A despica în două părți. /răs- + (des)pica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink