SĂBIOÁRĂ, săbioare, s. f. 1. Săbiuță (1). 2. (Iht.) Sabie (2). 3. (Bot.) Gladiolă, săbiuță (2). [Pr.: -bi-oa-] – Sabie + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂBIOÁRĂ s. 1. săbiuță, (reg.) săbiușcă. (Sabie mică sau ~.) 2. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, sabiță, săbiuță, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂBIOÁRĂ s. v. albișoară, gladiolă, obleț, săbiuță, sorean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
săbioáră s. f. (sil. -bi-oa-), g.-d. art. săbioárei; pl. săbioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink