Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SĂRBĂTORÍT, -Ă, sărbătoriți, -te, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia i se fac manifestări de simpatie, de admirație, de prețuire etc. pentru meritele, realizările etc. sale cu prilejul zilei de naștere, a zilei onomastice etc. – V. sărbători.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SĂRBĂTORÍ ~ésc tranz. (persoane, evenimente etc.) A marca printr-o solemnitate; a celebra; a serba. ~ un scriitor. /Din sărbătoare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRBĂTORÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SĂRBĂTORI. 2) și substantival (despre persoane) Căruia i se organizează cu o anumită ocazie o manifestare festivă (relevându-i meritele). /v. a sărbători
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRBĂTÓRI s. pl. v. ciclu, m*********e, period.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRBĂTORÍ vb. 1. v. aniversa. 2. v. comemora.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărbătorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărbătorésc, imperf. 3 sg. sărbătoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărbătoreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink