SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRINDÁR s. (BIS.) (înv. și reg.) sărăcustă. (A da un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărindár (sărindáre), s. n. – 1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sărindár s. n., pl. sărindáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂRINDÁR ~e n. (în biserica ortodoxă) Rugăciuni pentru cei morți sau pentru cei bolnavi (făcute patruzeci de zile la rând). /<ngr. sarantári, sl. sarandaru
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink