SÁBIȚĂ, sabițe, s. f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁBIȚĂ s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuță, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÁBIȚĂ s. v. albișoară, cosor, obleț, sorean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sábiță s. f., g.-d. art. sábiței; pl. sábițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÁBIȚĂ1 ~e f. Pește dulcicol cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici. /<bulg. sabica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÁBIȚĂ2 ~e f. Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; târpan; rizacă. /<bulg. sabica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink