SAIÁ1, saiele, s. f. Ață pentru însăilat; p. ext. cusătură provizorie, cu împunsături rare; șular. [Pr.: sa-ia] – Et. nec. Cf. însăila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAIÁ2, saiele, s. f. (Reg.) Adăpost (improvizat) pentru vite, în special pentru oi. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saye „umbră”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAIÁ3, saiele, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură (subțire) de lână. ♦ Îmbrăcăminte confecționată din această țesătură. [Pr.: sa-ia] – Din tc. saya.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAIÁ s. v. însăilătură, staul, șular.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
saiá (saiéle), s. f. – 1. Pînză groasă de bumbac cu țesătură rară. – 2. Îmbrăcăminte din saia. – 3. Gard, împrejmuire de zăbrele pentru țarc. – 4. Ață de însăilat. Tc. saya (Cihac, II, 694; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1778; Conev 80; Ronzevalle 105). Dicționarele disting trei cuvinte diferite: saia „gard”, din tc. saya ‹ mgr. σαγία, cf. it. saia, sp. sayo, bg., sb. saja (Tiktin); saia „gard”, din tc. saya ‹ per. saye „umbră” (Șeineanu); și saia „ață de însăilat”, de origine necunoscută pentru majoritatea cercetătorilor, legat de Cihac, II, 324, cu un „a săi” „a însăila”, neatestat, din sl. šiti, šiją „a coase”, care pare dificil fonetic. Este de presupus că cele trei accepții provin din aceeași idee comună de „țesătură rară”. Din pl. saiele s-a reconstituit un sing. săială › sailă, s. f. (ață de însăilat), deși schimbarea de accent apare rar (după Scriban, din germ. Seil „funie”); și de aici însăila (var. înseila), vb. (a coase rar), pe care Scriban, Arhiva, 1923, 284, îl derivă din mag. szál „fir”, și Drăganu, Dacor., V, 368, din mag. szélelni „a întări marginea” din szél „margine”; însăilătură, s. f. (saia). Pentru sematism cf. perdea. Saiac (var. și(i)ac), s. n. (dimie), din tc. șayak, cf. ngr. σαγιάϰι, bg. šaek, sb. šajak, este un der. de la același cuvînt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
saiá (cusătură, adăpost pentru vite, postav) s. f., art. saiáua, g.-d. art. saiélei; (cusături, adăposturi pentru vite) pl. saiéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAIÁ ~éle f. 1) Cusătură rară, făcută pentru a îmbina provizoriu părțile componente ale unei haine; însăilătură. 2) Ață de însăilat. [Art. saiaua; Sil. sa-ia] /<turc. saya, it. saia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
șăiá, șăiéz, vb. I (înv. și pop.) a înșeua calul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink