samnít adj. m., s. m., pl. samníți; adj. f., s. f. samnítă, pl. samníte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
samnít s. m., pl. samníți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAMNÍȚI s. m. pl. Populație care a locuit în antichitate în centrul Peninsulei Italice și a opus o puternică rezistență cuceririi romane. – Din lat. fr. Samnites.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAMNÍȚI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Populație italică din centrul Pen. Italice, vorbind o limbă aparținând grupului osco-umbrian; supusă de romani (343-341; 327-304; 298-290 și 282-272 î. Hr.). Creatorii unei arte originale.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink