SATẤR, satâre, s. n. 1. Cuțit mare de bucătărie, scurt, lat și greu, pentru spart oase, pentru tocat carne etc. 2. Secure folosită în trecut ca armă de luptă sau ca unealtă a călăului. – Din tc. satir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SATÂR s. 1. tocător. (~ de carne.) 2. v. secure.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
satâr s. n., pl. satâre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SATÂR ~e n. 1) Cuțit mare, cu lama lată și grea, folosit în bucătărie. 2) înv. Secure de luptă cu care erau înarmați satârgiii. 3) Securea călăului. /<turc. satir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
satîr (-re), s. n. – Cuțit mare, secure. – Mr. sătire. Tc. (arab.) satir (Șeineanu, II, 316; Lokotsch 1873; Ronzevalle 99), cf. ngr. σατήρι, alb. satër, bg. satăr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink