SATÂRGÍU, satârgii, s. m. Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor românești. – Din tc. satirci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
satârgíu s. m., art. satârgíul; pl. satârgíi, art. satârgíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SATÂRGÍU ~i m. ist. Ostaș lefegiu înarmat cu satâr. /<turc. satirci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink