SATÁNĂ, satane, s. f. 1. (Mai ales art.) Numele biblic al diavolului. 2. Întruchipare a răului, unealtă a răului. ♦ Termen injurios pentru oameni și animale. [Var.: satán s. m.] – Din sl. satana.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SATÁNĂ s. 1. v. d**c. 2. (art.) lucifer, scaraoțchi, tartor, (pop.) sarsailă, vătafu (art.), mamonul d**cilor, michiduță cel bătrân, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia d**cilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
satánă s. f., g.-d. art. satánei; pl. satáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SATÁNĂ ~e f. 1) (în religia creștină) Ființă imaginară considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii; d**c; demon; sarsailă; diavol. 2) fig. Om sau animal cu apucături rele. [G.-D. lui Satana și Satanei] /<sl. satana, ngr. Satanar, fr. satan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink