SATURÁȚIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă. ◊ Loc. adv. Până la saturație = a) până la completarea tuturor valențelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; p. ext. plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SATURÁȚIE f. 1) Stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o cantitate din aceeași substanță. 2) Stare de intensitate maximă a unui fenomen sau de satisfacție maximă. 3) Dezgust provocat de o asemenea stare. [G.-D. saturației; Sil. -ți-e] /<fr. saturation, lat. saturatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SATURÁȚIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. ♦ (Fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [Gen. -iei, var. saturațiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SATURÁȚIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ◊ stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. 2. (fig.) satisfacere maximă a cuiva; (p. ext.) îmbuibare; sațietate (2). ♦ până la ~ = atât cât poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SATURÁȚIE s. saturare. (Stare de ~ a unei soluții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
saturáție s. f. (sil. -ți-e), art. saturáția (sil. -ți-a), g.-d. saturáții, art. saturáției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink