SCÂNTEIÚȚĂ, scânteiuțe, s. f. I. Scânteioară (1). II. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Angallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumărea. [Pr.: -te-iu-] – Scânteie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂNTEIÚȚĂ s. 1. scânteioară. (O scânteie mică sau o ~.) 2. v. scânteioară. 3. (BOT.; Gagea arvensis) (reg.) brumărea, ceapa-ciorii. 4. (BOT.; Aster novibelgii) (reg.) cătare, pocroavă, sălcioară, săpunele (pl.), steluță, vinețele (pl.), salbă-moale.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCÂNTEIÚȚĂ s. v. bănuț, brumărea, ceapa-cio-rii, fierea-pământului, garoafă, licurici, părăluță, potroacă, răcovină, țintaură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scânteiúță s. f., g.-d. art. scânteiúței; pl. scânteiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCÂNTEIÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la scânteie) 1) Plantă erbacee cu tulpină scundă, cu frunze mari ovale și cu flori roșii sau albastre. 2) Plantă erbacee cu tulpină neramificată, cu frunze liniare și cu flori galbene; ochișor. 3) la pl. Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile roșii-violete, plăcut mirositoare; brumărele. [ Sil. -te-iu-ță ] /scânteie + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCÂNTEIUȚĂ-DE-MÚNTE s. v. parpian.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCÂNTEIUȚĂ-GÁLBENĂ s. v. grâușor, sălățea, untișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scânteiúța-lúpului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink