SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (Bot.: reg.) Porumbă1. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCOROÁMBĂ s. (BOT.) porumbă, porumbea, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbarului se numește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scoroámbă s. f., g.-d. art. scoroámbei; pl. scoroámbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink