SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere (2), scris1 (2). ♦ Fel de scriere, sistem grafic. 2. Text: p. ext. conținut al unei scrieri. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -itură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRIITÚRĂ s.f. Modalitatea de a scrie, de a realiza actul scrisului; artă scriitoricească. V. stil. [< scrie, după fr. écriture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCRIITÚRĂ s. f. 1. modalitatea de a scrie o operă beletristică, de a realiza actul scrisului. ◊ artă scriitoricească. 2. aspect tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. (după fr. écriture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCRIITÚRĂ s. condei, scris, (pop.) slovă. (Are o ~ regulată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCRIITÚRĂ s. v. grafie, lucrare, operă, scriere, scris, text.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scriitúră s. f. (sil. scri-i-), g.-d. art. scriitúrii; pl. scriitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink