Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
scrob (-buri), s. n. – 1. Terci, păsat. – 2. (Mold.) Ouă bătute. – 3. (Olt.) Crustă de gheață formată deasupra zăpezii. – Var. Olt. (3) scrociob. Sb., slov. skrob „amidon” și „terci” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 334; Conev 67). – Der. scrobi, vb. (a apreta), din sb., slov. skrobiti, bg. skrobĕvam, cf. rus. skorbitĭ; scrobeală, s. f. (amidon; Arg., spermă), cu suf. -eală, cf. rus. skorbilo; scrobos, adj. (gros, tare, aspru); scroboși, s. m. pl. (Olt., încălțămînte de piele). Din rom. trebuie să provină bg. skrobela „scrobeală”.
Sursa: Dicționarul etimologic român