SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUFUNDĂTÚRĂ s. 1. v. adânci tură. 2. v. surpă-tură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scufundătúră s. f., g.-d. art. scufundătúrii; pl. scufundătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m´am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink