SCUIPĂTÚRĂ, scuipături, s. f. Scuipare; (concr.) scuipat (2). – Scuipa + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUIPĂTÚRĂ s. 1. (Mold. și Bucov.) stupitură. 2. salivă, scuipat, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scuipătúră s. f., g.-d. art. scuipătúrii; pl. scuipătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink