SCURMĂTÓR, -OÁRE, scurmători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care scurmă, care scormonește. – Scurma + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
scurmătór adj. m., pl. scurmătóri; f. sg. și pl. scurmătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink