SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s. f. Faptul de a scurma. ♦ (Concr.) Loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
scurmătúră s. f., g.-d. art. scurmătúrii; (gropi) pl. scurmătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink