SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECERÍȘ s. (AGRIC.) secerare, secerat, (pop.) seceră, (înv. și reg.) secerătură. (În toiul ~ului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seceríș s. n., pl. seceríșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECERÍȘ ~uri n. 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră. 3) Recoltă secerată. /a secera + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink