SEISMOMETRÍE s. f. Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului, provocate prin explozii artificiale, mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora; seismică. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismométrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEISMOMETRÍE f. Ramură a seismologiei care se ocupă cu studiul modului și vitezei de propagare a undelor seismice din scoarța terestră și cu construirea aparatelor corespunzătoare. /<fr. séismométrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEISMOMETRÍE s.f. Parte a seismologiei care se ocupă cu măsurarea mărimilor mecanice caracteristice seismelor. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismométrie, cf. gr. seismos – cutremur, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEISMOMETRÍE s. f. parte a seismologiei care studiază viteza de propagare a undelor seismice. (< fr. séismométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEISMOMETRÍE s. (GEOL.) prospecțiune seismică, (rar) seismică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
seismometríe s. f. (sil. se-is-, -tri-), art. seismometría, g.-d. seismometríi, art. seismometríei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink