SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sfârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitóri; f. sg. si pl. sfârâitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink