SFĂTOȘÉNIE, sfătoșenii, s. f. Însușirea de a fi sfătos. – Sfătos + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFĂTOȘÉNIE s. (rar) sfătoșie, (reg.) ocoșag. (~ unui bătrân.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfătoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. sfătoșénia (sil. -ni-a), g.-d. sfătoșénii, art. sfătoșéniei; pl. sfătoșénii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink