SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFEȘTÁNIE s. (BIS,) consacrare, sfințire, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sfeștánie s. f. (sil. -ni-e), art. sfeștánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFEȘTÁNIE ~i f. Slujbă religioasă oficiată la cererea credincioșilor pentru a sfinți ceva (o casă, o fântână etc.). [G.-D. sfeștaniei; Sil. -ni-e] /<sl. (o)svenštenije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink