SFEȘNICÉL, sfeșnicele, s. n. Diminutiv al lui sfeșnic. – Sfeșnic + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sfeșnicél, sfeșnicéle, s.n. (reg.) 1. șfeșnic mic, șfeșnicuț. 2. plantă cu tulpina foarte scurtă și cu o singură floare albastră-azurie; cupă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sfeșnicél s. n., pl. sfeșnicéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink