SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SFIÁLĂ s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cuviință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Sfială ≠ îndrăzneală
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sfiálă s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SFIÁLĂ ~éli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink