SILVÍCOL, -Ă, silvicoli, -e, adj. Care ține de silvicultură, privitor la silvicultură. ♦ (Despre plante) Care crește (mai ales) în pădure. – Din fr. sylvicole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SILVÍCOL, -Ă adj. Referitor la silvicultură. ♦ (Despre plante sau formații vegetale) Care intră în compoziția pădurilor, care trăiește în păduri. [< fr. sylvicole].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SILVÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la silvicultură. 2. (despre plante, animale) care crește, trăiește în păduri. (< fr. sylvicole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
silvícol adj. m. pl. silvícoli; f. sg. silvícolă, pl. silvícole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SILVÍCOL ~ă (~i, ~e) 1) v. silvic. 2) (despre plante)Care crește, în special, în păduri. /<fr. sylvicole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink