SINTÁCTICĂ s.f. Sintaxă (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < fr. syntactique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINTÁCTIC, -Ă, sintactici, -ce, adj. 1. Care se referă la sintaxă, privitor la sintaxă, de sintaxă. 2. (Substantivat, f.; în sintagma) Sintactică poetică = sintaxă poetică, v. sintaxă. – Din ngr. sintaktikós, fr. syntactique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SINTÁCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sintaxă; propriu sintaxei. Analiză ~că. /<ngr. sintaktikós, fr. syntactique, germ. sintaktisch, Syntaktik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SINTÁCTIC, -Ă adj. Referitor la sintaxă; sintaxic. [Cf. fr. syntactique, gr. syntaktikos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SINTÁCTIC, -Ă I. adj. referitor la sintaxă. II. s. f. sintaxă (2). (< fr. syntactique, gr. syntaktikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sintáctic adj. m., pl. sintáctici; f. sg. sintáctică, pl. sintáctice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink