SÍTĂ, site, s. f. Țesătură de fire metalice sau textile ori tablă perforată, cu ochiuri de dimensiuni foarte mici, prinsă pe un cadru și folosită la separarea prin cernere a materialelor granuloase sau pulverulente. ♦ Spec. Obiect de gospodărie format dintr-o țesătură de fire metalice sau textile fixată într-un cadru circular de lemn sau de metal și care servește la cernut făină, mălai, la pasat legume ori fructe, la strecurat lichide etc. ◊ Expr. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des. A vedea (sau a zări) ca prin sită = a vedea neclar, încețoșat, ca printr-o pânză. A trece (pe cineva sau ceva) prin sită = a examina (pe cineva sau ceva) în mod temeinic, cu de-amănuntul și în mod critic. ♦ Os cu sită = bucată de os de vită cu aspect poros. ♦ Pânză deasă de sârmă, așezată ca protecție la ferestre, la dulapuri, la ventilatoare etc. 2. Manșon făcut dintr-o țesătură de bumbac impregnată cu o soluție chimică, care se aplică deasupra flăcării la lămpile cu gaz aerian, pentru a obține o lumină mai vie. ♦ Grilă (la lămpile de radio). 3. (În sintagma) Sită fotografică = dispozitiv optic format dintr-o combinație de linii sau de puncte trasate pe o placă de sticlă și care se așază în fața peliculei sau a plăcii fotografice pentru divizarea imaginii. – Din sl. sito.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÍTĂ s. 1. (prin Transilv.) scuturătoare. (~ pentru cernerea unui material granular.) 2. ciur. (Trece prin ea ca prin ~.) 3. (ELECTRONICĂ) grătar, grilă. (~ la o poliodă.) 4. (FOTO) sită fotografică = raster.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÍTĂ s. v. strecurătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sítă (-te), s. f. – Ciur, dîrmon. – Mr. sită. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) sito (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 345; Meyer, Neugr. St., II, 58; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Conev 64), cf. ngr. σίτα, calabr. sita. – Der. sitar, s. m. (meseriaș care face site), cf. sb., cr., slov. sitar; sitișcă, s. f. (strecurătoare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sítă s. f., pl. síte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÍTĂ ~e f. 1) Unealtă de cernut formată dintr-o rețea de fire (metalice sau textile) ori dintr-o tablă perforată și fixată într-un cadru (de obicei circular). ◊ A ploua ca prin ~ a ploua mărunt și des; a bura. A vedea (sau a zări) ca prin ~ a vedea neclar, ca prin ceață. A trece (pe cineva sau ceva) prin ~ a examina amănunțit și în mod critic (pe cineva sau ceva). ~a nouă șade-n cui ceea ce este nou este prețuit într-un mod deosebit. 2) rar Rețea de sârmă (sau de alt material) cu ochiuri mărunte, pusă la ferestre. /<sl. sito
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SITA-ZÂNELOR s. v. ciulin, ghimpe, scai, scaiete, turtă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
síta-zânelor s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink