SLĂBĂTÚRĂ, slăbături, s. f. Om (sau animal) foarte slab, lipsit de putere, de vlagă. – Slab + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLĂBĂTÚRĂ s. (fam.) sfrijitură. (Ce e ~ asta de om?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
slăbătúră s. f., g.-d. art. slăbătúrii; pl. slăbătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink