SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SLUȚITÚRĂ s. v. monstru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sluțitúră s. f., g.-d. art. sluțitúrii; pl. sluțitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink