Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
SMÍDĂ, smide, s. f. Desiș format din arbori tineri sau din tufe de spini, de zmeură etc. [Var.: (reg.) smid s. n.] – et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SMÍDĂ s. (Transilv.) smidărie. (~ de tufe și arbuști.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SMÍDĂ s. v. grindină, piatră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
smídă2, smíde, smízi și smíduri, s.f. (reg.) 1. desiș în pădure format din tufișuri de mărăcine, zmeură, mure etc.; sihlă, smidar, smidărie. 2. loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 3. gard viu. 4. (în forma: simidă) grămadă de butuci și frunze în dezordine.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
smídă (-de), s. f. – Grindină. Origine necunoscută. Legătura cu pol. smiad „furtună” (Scriban) nu pare evidentă. Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
smídă (-de), s. f.1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar.Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
smídă s. f., g.-d. art. smídei; pl. smíde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române