SOLOMONÁR, solomonari, s. m. (Pop.) 1. Persoană care are noțiuni de astronomie, care face calendare și prevestește vremea. 2. Persoană cu pretinse puteri supranaturale, care ar putea provoca sau împiedica diverse fenomene naturale; p. gener. vrăjitor. [Var.: (reg.) șolomănár s. m., șolomonár s. m.] – Solomon (n. pr.) + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLOMONÁR s. v. astronom.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
solomonár (-ri), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Var. șolomonar. De la Solomon, datorat mai ales tradiției reprezentate de cartea populară Salomón și Marculfo (Șeineanu, Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „carte de descîntece”. – Der. solomoni, vb. (a descînta, a vrăji, a face vrăji); solomon(ăr)ie, s. f. (magie). Legătura cu pol. szałamanić „a orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
solomonár s. m., pl. solomonári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȘOLOMONÁR s. m. v. solomonar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SOLOMONÁR ~i m. pop. Persoană despre care se crede că știe să citească în stele, să prevestească mersul vremii, care poate dezlănțui sau curma unele fenomene ale naturii (furtună, ploaie, grindină etc.). /Solomon n. pr. + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink