SPĂLĂCITÚRĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
spălăcitúră, spălăcitúri, s.f. 1. (înv.) decolorare. 2. (înv.) obiect decolorat. 3. (reg.) spălătură. 4. (înv.; în sintagmă) spălăcitură de ploscă = poșircă. 5. (înv.) lichid diluat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
spălăcitúră s. f., g.-d. art. spălăcitúrii; pl. spălăcitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink