Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
SPÄ‚LÄ‚TÚRÄ‚, spălături, s. f. Faptul de a (se) spăla. 1. Curățare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, săpunului, detergenÈ›ilor etc. ♦ Apa murdară în care s-a spălat ceva; lături. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului pentru a o curăța sau a o dezinfecta. 2. AcÈ›iune de eroziune a pământului cauzată de È™uvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urmă lăsată de È™uvoaie. ♦ PietriÈ™ adus de ape; loc acoperit cu acest pietriÈ™. – Spăla + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPĂLĂTÚRĂ s. 1. spălare, spălat, (înv. și reg.) spălătorie. (La prima ~ a rufelor.) 2. (MED.) clismă, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o ~.) 3. (mai ales la pl.) lături (pl.), zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPĂLĂTÚRĂ s. v. poșircă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spălătúră s. f., g.-d. art. spălătúrii; pl. spălătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPĂLĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A SPĂLA. 2) Apa care rămâne după spălat; zoaie. 3) Loc spălat de ape. 4) Mâl amestecat cu pietriș adus de ape. /a spăla + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink