SPĂRTÚRĂ, spărturi, s. f. 1. Crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere. 2. Ciob, așchie (produse prin spargere). 3. Fig. Dezbinare, disensiune, ruptură. – Spart2 + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPĂRTÚRĂ s. 1. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură. (~ unui vas de lut.) 2. ciob, hârb, țandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (O ~ dintr-o oală de lut.) 3. deschizătură, gaură. (A pătruns printr-o ~.) 4. gaură, ruptură, (înv.) frântură. (O ~ în corpul unei nave.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SPĂRTÚRĂ s. v. chei, defileu, ruptură, sfî-șietură, spintecătură, strâmtoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spărtúră s. f., g.-d. art. spărtúrii; pl. spărtúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPĂRTÚRĂ ~i f. 1) Deschizătură produsă prin spargere. 2) fig. Dezbinare provocată de nepotrivirea unor interese. /spart + suf. ~ură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink