SPECULÁȚIE, speculații, s. f. 1. Studiu, cercetare abstractă, considerație pur teoretică asupra unei probleme. 2. Speculă în afaceri; afacere bazată pe înșelătorie. 3. Tranzacție bursieră de valori prin care se urmărește realizarea de profit. [Var.: speculațiúne s. f.] – Din fr. spéculation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPECULÁȚIE s.f. 1. Faptul de a specula; teoretizare abstractă metafizică, ruptă de practică și de experiență. 2. Speculă, înșelătorie; afacere. ♦ (Fin.) Exploatare prin afaceri bancare și de bursă; speculă (2). [Gen. -iei, var. speculațiune s.f. / cf. fr. spéculation, lat. speculatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPECULÁȚIE s. f. 1. faptul de a specula (II); teoretizare abstractă, metafizică, ruptă de practică și de experiență. 2. (fin.) tranzacție de bursă, din vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține câștiguri mari. ◊ afacere bazată pe înșelătorie; speculă (2). (< fr. spéculation, lat. speculatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPECULÁȚIE s. 1. speculă. (~ cu valori economice.) 2. afacere, (fam.) bișniță, gheșeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~ii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
speculáție s. f. (sil. -ți-e), art. speculáția (sil. -ți-a), g.-d. art. speculáției; pl. speculáții, art. specaláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPECULÁȚiE ~i f. 1) Tranzacții de bursă pentru obținerea de mari câștiguri. 2) Teoretizare abstractă care nu ține cont de practică. [G.-D. speculației; Sil. -ți-e] /<fr. spéculation, lat. speculatia, ~onis, germ. Spekulation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink