SPELCÚȚĂ, spelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui spelcă. – Spelcă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
spelcúță, spelcúțe, s.f. (reg.) 1. acușor, acuș (de păr). 2. (în forma: spilcuță) numele mai multor plante din familia compozeelor: granat, crizantemă, calapăr.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
spelcúță s. f., g.-d. art. spelcúței; pl. spelcúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink