Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
spéră s.f. (reg.) speranță, nădejde, credință.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SPERÁ, sper, vb. I. Intranz. și tranz. A considera ca realizabilă o dorință, a avea speranță; a nădăjdui. – Din lat., it. sperare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SPERÁ sper 1. tranz. A aștepta cu încredere (mai mult sau mai puțin fermă). 2. in-tranz. A crede că o dorință sau o acțiune se va înfăptui; a trage nădejde; a nădăjdui. /<lat., it. sperare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SPERÁ vb. I. intr., tr. A avea speranță, a nădăjdui. [P.i. sper, 3,6 -ră, conj. -re. / < lat. sperare, cf. it. sperare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SPERÁ vb. intr., tr. a avea speranță, a nădăjdui. (< lat., it. sperare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SPERÁ vb. 1. a crede, a nădăjdui, (înv. și reg.) a se nădăi. (~ că își va realiza visul.) 2. a nădăjdui, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a nădăjdui, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A spera ≠ a deznădăjdui
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A spera ≠ a dispera
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
sperá (-r, át), vb. – A nădăjdui, a avea nădejde. Lat. sperare (sec. XIX). – Der. speranță, s. f., din it. speranza; dispera (var. despera), vb., din it. disperare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sperá vb., ind. prez. 1 sg. spér, 3 sg. și pl. spéră
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink