SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. Soție de spătar2. – Spătar2 + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SPĂTĂREÁSĂ, spătărese, s. f. (Înv.) Soție de spătar. – Din spătar2 + suf. -easă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SPĂTĂREÁSĂ s. (IST.) (înv.) spătăriță, spătăroaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
spătăreásă s. f., g.-d. art. spătărései; pl. spătărése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SPĂTĂREÁSĂ ~ése f. ist. Soție a spătarului. /spătar + suf. ~easă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink