Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STÂLCÍT, -Ă, stâlciți, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronunțare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greșit, pocit. – V. stâlci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STÂLCÍT adj. 1. v. strivit, turtit, zdrobit, (pop.) stropșit, zobit. (Obiect ~ în picioare.) 2. v. snopit. 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stricat, stropșit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunțare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÂLCÍT s. v. stâlcire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunța prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STÂLCÍ mă ~ésc intranz. A se lovi de ceva cu putere, strivindu-și un membru sau o parte a organismului. /<sl. sutlațiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STÂLCÍ ~ésc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-și ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a stropși; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a schingiui. /<sl. sutlațiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STÂLCÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbește.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stîlcí (-césc, -ít), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deșela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălțǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s. f. (ciomăgeală, bătaie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
stâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stâlcésc, imperf. 3 sg. stâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. stâlceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink