Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
STĂPÂNÉSC, -EÁSCĂ, stăpânești, adj. (Înv.) Care aparține stăpânului; al stăpânului, de stăpân. – Stăpân + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STĂPÂNÉSC adj. v. domnesc, voievodal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stăpânésc adj. m., f. stăpâneáscă; pl. m. și f. stăpânéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. Tranz. A deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o țară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE STĂPÂNÍ mă ~ésc intranz. A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se controla; a se domina. /Din stăpân
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A STĂPÂNÍ ~ésc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deține în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (țări, împărății) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanență și complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei țări; a fi domn al unei țări; a domni; a guverna. /Din stăpân
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
STĂPÂNÍ vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăție.) 4. v. cunoaște. 5. a cunoaște, a poseda, a ști. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reține. 10. a(-și) birui, a(-și) înfrâna, a(-și) înfrânge, a(-și) învinge, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 11. v. abține. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
STĂPÂNÍ vb. v. cuceri, lua, ocupa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stăpâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăpâneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink