STELÍȚĂ, stelițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară (Aster amellus). – Stea + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
STELÍȚĂ s. (BOT.; Aster amellus) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
stelíță s. f., g.-d. art. stelíței; pl. stelíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
STELÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la stea) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, scurtă, păroasă, și cu frunze alungite, ușor dințate, ce crește prin tufărișuri și locuri stâncoase. /stele + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink